Nu incerca sa sustii cu degetul cadavrul unui fluture.

Ceata care ne inconjoara e propice dezlantuirii poetice.

Sub aripi e un spatiu imens, mai tacut decat imensitatile polare.

Pe mana femeii e o pata care-i infrumuseteaza zambetul.

Vom fi exacti la intalnire.

Fiecare deget aminteste fruntea unei femei adormite.

Cere-mi ce vrei, dar nu accepta.

Inteleg orice atunci cand iti aprinzi parul.

Ultima ta sansa este reconstituirea din fragmente.

Arunca ceea ce a ramas din femeia aceasta pastrand doar o tremuratoare concluzie.

Ce se poate cere intunericului atunci cand ni se aduc lampile?

Tatuandu'ti pleoapele histerizezi vampirii.

Se vede de pe muschiul copacilor ca femeia aceasta vine de foarte departe.

Secretul permanent e singurul picior gol.

Aleile, falezele cresc inauntrul scoicilor.

E necesar sa uiti tot in afara de pasiune.

Nu pot sterge nimic din memoria distrusa.

Iubesc culoarea pe care o porti in ziua in care nu apare soarele.

Daca te doare mana vindec-o cu un cutit.

Cat de anemica mi se pare ultima revansa imposibila.

Poti iesi linistit. Nu vei intalni decat spectre.

Viziunile tale nu pot incanta asistenta. Cruzimea fara margini a imaginatiei aminteste tulburele crochiu fixat pe manseta

Cu un dramatic salut poetul isi prezinta fatza superficiala auditoriului adormit.

Femeile mangaind caini fac intoarcerile relativ imposibile.

Poate sa fie un simulacru aceasta importanta amnezie.

Dorintele sunt cu atat mai violente cu cat se apropie noaptea.

Inainte de a inchide fereastra, sparge-o.

Se poate numi poet numai acela care deformeaza cu preciziune.

Peste umbra, peste distanta, persista suprafata pupilei.

Cineva iti anunta sfarsitul aratandu-ti fereastra.

Aprindem aceste flacari pentru a arde noi insine.

Parul tau e un mar imposibil de pictat.

Bate pe umar un arbore. Vei primi cu siguranta raspunsul asteptat.

Libertatea poeziei e libertatea ideilor izbucnind din cadavre.

Cuvantul e un vas in care ard foarte incet simboluri defuncte.

Acest poem il port pe deget.

Vei fi acel frumos tanar despre care se spune ca a murit devorandu-si parul.

Vei intelege de ce tac atunci cand te chem, pentru ca toate cuvintele ma tradeaza.

Poezia sparge cu exactitate arterele poetilor.

Cenusa are o valoare poetica in momentul in care se poate aprinde.

Pasul salvator e cel care te va face sa cazi.

Linisteste-te: aceste statui nu te cunosc.

Fixitatea privirii tale te salveaza de moarte in masura in care umbrela te salveaza de soare.